PERSONALITATEA DR. EUGEN VIRGIL NICOARĀ
EUGEN VIRGIL NICOARĀ (născut la 6 ianuarie 1893 în Pietriş, aproape de Deda – m.3 mai 1985, Reghin). A fost medic eminent, preşedinte al Despărtământului Reghin al “Astrei”, ctitor de aşezăminte culturale şi spitaliceşti, autor a peste 160 de lucrări ştiinţifice. Este primul din cei şapte fii ai lui Grigore Nicoară, preot (paroh ortodox român) în Pietriş, şi Elena Petra, fiica preotului Ioan Petra din Ibănesti. Grigore Nicoară se mută la Ibăneşti, prin concurs, abia în anul 1895, ca preot capelan, având deci o capelă unde slujea ca preot capelan între anii 1895-1908. Din anul 1908 este numit preot în parohia Ibănesti, unde va funcţiona până în anul 1914. Sub conducerea sa se zideşte Biserica din Ibăneşti – Sat cu 17 mii de florini de aur. Este ales notar al protopopiatului Reghin, conduce toată viata bisericească din toate parohiile districtului. Este ales preşedinte al Astrei culturale din districtul Gurghiului. Conduce întreaga comună Ibăneşti, fiind ales preşedinte al comitetului de conducere al Sfatului comunal, implicându-se în toate domeniile edilitar – gospodăreşti ale comunei. Construieşte o mică fabrică de cherestea, introduce de-a lungul comunei un canal de apă din râu, iar pentru biserică, procură clopote mari de pe lângă Viena. În anul 1911 este încredinţat să conducă întreg protopopiatul Reghin si este distins cu “brâu roşu”. Va trece la cele veşnice la Ibăneşti, în anul 1914. Moştenind spiritul de întreprinzător al tatălui, Eugen Nicoară va avea o preocupare constantă: sprijinirea pe toate planurile a dezvoltării vieţii românesti din zona Reghinului. Eugen Nicoară face următoarea mărturisire preluată dintr-un caiet manuscris intitulat “Medalioane mureşene”: “Fiind un fiu al plaiurilor mureşene din părinţi, bunici şi străbunici, am primit de la dânşii, drept moştenire, iubirea caldă pentru Regiunea Mureşului (de) Sus si ţinutul Gurghiului”. Şi-a efectuat studiile elementare la Şcoala de Stat maghiară din Gurghiu, între anii 1900-1905, aici terminând cinci clase, învăţând astfel limba maghiară. Şcoala secundară (liceul) a început-o la Odorhei, unde a făcut două clase între anii 1905 – 1907, continuând la Colegiul Reformat din Tg. – Mureş unde obţine diploma de maturitate în 1913. Urmează cursurile Facultăţii de Medicină şi Farmacie la Universitatea “Francz Jozsef” din Cluj – Napoca (1913 -1915), continuându-şi studiile de medicină la Universitatea Regală Maghiară din Budapesta, în 1918 obţinând doctoratul în medicină la această universitate. S-a specializat în chirurgie la Clinica chirurgicală din Cluj (1919 – 1923), completându-şi ulterior cunoştinţele în această specializare prin călătorii făcute la intervale de 2 – 3 ani la Universităţile din Budapesta, Viena, Berlin, Paris. A fost cadru didactic la Facultata de Medicină din Cluj încă de la înfiinţarea ei şi preparator la Clinica de Chirurgie Cluj (1919 – 1923), completându-şi ulterior cunoştinţele în această specializare prin călătorii făcute la intervale de 2 – 3 ani la Universităţile din Budapesta, Viena, Berlin, Paris. Este numit prin concurs în anul 1923 medic primar la Spitalul de Stat din Reghin, al cărui director va fi până în 1940, înaintat la gradul de inspector sanitar general (1936). A fost prefect al judeţului pentru o scurtă perioadă (1938). Din motive politice a fost destituit din funcţia de medic primar chirurg al spitalului Reghin şi arestat în 1940, însă a fost pus în libertate în ianuarie 1941. A îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Despărţământului ASTRA Reghin (1923). Se stabileşte la Braşov, unde conduce Spitalul „Gh. Mârzescu” (1942-1943); concentrat la Marele Stat Major al Armatei cu gradul de căpitan (1943-1944); medic la Spitalul din Orăştie (1944-1945), de unde se reîntoarce la Reghin şi activează până la pensionare (1947). Autor a numeroase cărţi de popularizare a igienei si de promovare a sănătăţii; colaborează la revistele: Semănătorul; Gazeta Mureşului; Glasul Mureşului; Progres şi cultură; Transilvania; Viaţa ilustrată, Astra Reghin. Din programul său de recuperare a sănătăţii populaţiei făceau parte şi conferinţele despre boli, despre depistarea şi vindecarea acestora, filmele documentare pe care se străduieste să le achiziţioneze, articolele răspândite în calendare sau în alte publicaţii la îndemâna poporului şi cărţile de popularizare.
În calitate de preşedinte al ASTREI, iniţiază şi sprijină material o serie de conferinţe, serbări, cercuri culturale, coruri săteşti, reprezentaţii cinematografice, broşuri de popularizare a ştiinţei, ajutoare sociale etc. A acordat un sprijin deosebit înfiinţării şcolilor ţărăneşti, susţinând necesitatea şcolarizării femeilor. În activitatea de popularizare a ştiinţei a antrenat alături de el numeroşi intelectuali: Ariton Popa, dr. Ioan Hartia, dr. Aleandru Ceusianu, Gheorghe Maior, dr. Vasile Niculescu, Emil Cocos, Iuliu Şerbănutiu, Nicolae Albu, Gheorghe Crăciun, Ilie Şandru, Iustin Handrea, Vasile Netea, dinamizând întreaga viaţă culturală a tinutului.
Construieşte spitalul şi Palatul Culturii din Reghin (1936-1939) iar cu sprijinul său moral şi material s-au înălţat monumente închinate eroilor, troiţe, şcoli generale şi cămine culturale în satele din jurul Reghinului. Construirea spitalului a fost una din cele mai de seamă realizări ale sale, iată, ce mărturiseşte în acest sens, după inaugurarea spitalului, profesorul universitar Petre Tomescu: “Cu perseverenţa-i dârză care-l caracterizează, a realizat şi această faptă excepţională, pe care o cred unică în ţara noastră. Spitalul s-a clădit în timp de doi ani, sub supravegherea zilnică a doctorului Nicoară şi sub planurile întocmite sub directivele lui. Acest ansamblu architectonic aşa de bine reuşit, a fost conceput ţinând seama de ceea ce autorul lui văzuse în călătoriile de studii ce făcuse în străinătate şi de ultimele cerinţe ale ştiinţei moderne […]. Sălile de operaţii pentru intervenţii septice şi aseptice, largi, frumoase, impresionante, aparatele de sterilizare, instrumentarul bogat, în fine tot acest arsenal chirurgical, te fac să crezi, că te afli într-o mare clinică universitară, nu în spitalul de la Reghin” (Revista medicală, nr. 24, 15 decembrie 1939). Este demnă de amintit şi fundaţia întemeiată în amintirea tatălui său, realizată din veniturile spitalului, din care în numai patru ani s-au acordat burse pentru elevi şi studenţi în valoare de aproape o jumătate de million de lei. Construcţia Palatului Culturii (Casei de cultură) a început în anul 1936 iar instituţia şi-a deschis portile în decembrie 1939.
A primit numeroase ordine şi decoraţii: Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer (1929); Crucea „Meritul Sanitar” cls. I; „Meritul cultural”; premiul „Năsturel Herescu” al Academiei (1934).
În ciuda activităţii sale bogate, de sprijinire a vieţii sociale şi culturale, Eugen Nicoară a avut de suferit în a doua parte a vieţii sale “ororile comunismului” de care au avut parte în aceeaşi perioadă şi alţi intelectuali de seama lui. În acest sens, e edificatoare mărturisirea dr. Nicoară dintr-un Memoriu de activitate descoperit în fondul “Despărtământul Reghin al Astrei“ păstrat la Arhivele Naţionale Direcţia jud. Mureş din Tg. – Mureş: “Am dus şi cununa de spini a suferinţelor pentru iubirea de neam. După cedarea Ardealului de nord am fost înlăturat din spitalul zidit din munca mâinilor mele, am fost întemniţat de patru ori, mi s-au dărâmat monumentele si troiţele, mi-a fost luat palatul cultural, am fost schingiut pentru atitudinea mea românească. Am ajuns bolnav de moarte. Avutul mi s-a sechestrat. Dreptul de liberă practică mi-a fost luat.”
Lucrări publicate: • Tuberculoza;
- Bolile venerice;
- Alcoolismul sau bolile venerice;
- Gripa;
- Cancerul;
- 10 porunci ale bunelui creştin;
- Cartea sănătăţii. Tinereţe – bătrâneţe;
- Lingoarea şi duşmanii omului;
- Microbii şi bacilii;
- Prietenii şi duşmanii omului (microbii sau bacteriile, bacilii).
– în colaborare:
- Figuri mureşene / Eugen Nicoară, Vasile Netea. – Tg.Mureş : Tipografia Ardeleană, 1933;
- Murăş, Murăş, apă lină : literatura populară din regiunea Murăşului de Sus / E. Nicoară, Vasile Netea. – Vol. 1. – Reghin : ASTRA, 1936.
Ampla activitate, în primul rând ca medic, ca eminent chirurg, dar în aceeaşi măsură ca animator cultural, ctitoriile sale, toate acestea i-au săpat numele lui Eugen Nicoară în conştiinţa vremii, meritându-şi numele de personalitate marcantă a zonei Reghinului. Ca dovadă că numele său a rămas în memoria colectivă a reghinenilor stau instituţiile din Reghin care îi poartă numele: Spitalul Municipal “Eugen Nicoară”, Casa de Cultură “Eugen Nicoară”, Şcoala Postliceală Sanitară “Eugen Nicoară”, Liceul Teoretic “Eugen Nicoară”.
Informaţii preluate din:
- Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu. – 1940.
- Clujeni ai secolului 20. Dicţionar esenţial. –2000.
- Scriitori români mureşeni : dicţionar bibliografic. – 2002.
- Philobiblon mureşean,Dimitrie Poptămaş. – 2003.
- Cuvântul Liber. – An 15, nr. 64 (2 apr. 2003).
- Cuvântul Liber. – An 15, nr. 131 (8 iul. 2003).
- Reghinul cultural : Studii şi articole. – Vol. 2 – 1990; Vol. 4 – 1999; Vol. 7 – 2004.
Prof. Angela Puşcaş